u trecut două luni de când Liviu Dragnea își petrece fiecare zi la Rahova. Două luni în care noi, ceilalți, am jubilat, ne-am imaginat că e supus tratamentului de detenție pe care îl merită și, în cele din urmă, ne-am liniștit… Dragnea, însă, din spatele gratiilor, nu a experimentat o succesiune similară de stări. El a trăit liniar, timp de două luni (iar în pușcărie timpul se dilată) o singură stare: dorința de răzbunare. Nu trebuie să facem decât un banal exercițiu de imaginație și să-l vedem pe Dragnea aflând noutățile despre lumea de dincolo de gratii. În mintea lui, cea obsedată de ideea unui stat paralel, finanțat de Soros, jubilația celor mai mulți dintre noi a fost percepută drept normalitate și, cu certitudine, ea nu l-a afectat mai tare decât injuriile pe care le primea direct în față pe vremea când împrejurările îl mai forțau să dea ochii cu oamenii normali.
Dar ceilalți… cei pe care i-a hrănit, cei cărora le-a pus în brațe funcții și putere, de la ei avea pretenții. Pentru că, cel puțin din acest punct de vedere, Dragnea are dreptate: nu a furat singur de la copii!
Cel puțin organizația PSD Teleorman ar fi trebuit cumva să-și asume responsabilitatea pentru episodul angajărilor fictive, pentru că fiecare membru al acestei organizații de partid a beneficiat măcar o dată de serviciile Anisei Stoica sau ale Adrianei Botorogeanu. Și, apropo de asta, Adriana Botorogeanu încă lucrează la sediul PSD Teleorman, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat! Curioșii o pot vedea când trec prin fața partidului.
Ce au făcut, însă, oamenii lui Dragnea din Teleorman după încarcerarea celui pe care îl priveau ca pe un veritabil Dumnezeu pe pământ? Ei bine, PSD Teleorman a organizat alegeri interne, iar vulturii roșii au trecut la atac, sfârtecând din hoitul puterii rămase, prin toate mijloacele pe care le-au avut la dispoziție: au amenințat, au șantajat, și-au determinat colegii să demisioneze sau să se retragă din cursa pentru funcții. Niciun lider local al PSD nu a ieșit public să își asume că a beneficiat de serviciile oamenilor pe care Dragnea i-a ținut la partid, în timp ce erau angajați la DGASPC Teleorman. Niciunul n-a recunoscut că ar fi știut adevărul în toți acești ani și că această complicitate îi face pe ei să creadă că nu e așa mare lucru să girezi niște angajări fictive pe banii statului.
Toți s-au comportat ca și cum Dragnea ar fi murit… L-au mai aplaudat unii de pe câteva conturi de Facebook și cam în asta a constat la nivel local îngroparea baronului. Apoi, fără niciun pic de frică, fiecare a început să tragă din stârvul puterii câte o halcă mai consistentă. Iar normalizarea s-a sfârșit repede și fără mari dureri. Din pușcărie, Dragnea a aflat toate aceste lucruri. Un om din PSD Teleorman care a ținut legătura cu fostul “Dumnezeu al județului” povestea, între patru ochi, cât de dezamăgit e Dragnea de oamenii cărora le-a dat o pâine (chiar și furată) pe masă. Și cât de tare își dorește ca acești oameni să înțeleagă sau să fie ajutați să înțeleagă că, fără el, ar fi rămas vânzători prin piețe sau femei de serviciu fără perspectivă.
Ce a făcut Viorica Dăncilă după încarcerarea lui Dragnea? Ei bine, ea s-a îmbrăcat precum o damă de companie bătrână, și-a găsit o formă de coc despre care crede c-o prinde bine și s-a așezat în fruntea partidului, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mai mult decât atât, însuflețită de lăudătorii de serviciu ai partidului, a început să strige pe posturile de televiziune cu audiențe mari că Dragnea a ținut-o sechestrată în palatul puterii și că ea n-ar fi avut vreodată un cuvânt de spus în povestea aplicării planului de guvernare pe care, ce e drept, nu-l știa decât Dragnea. Nicio vorbă la Congres despre cel care i-a dat puterea cadou, nicio șoaptă despre vina de a fi primit un cadou ce nu era de nasul ei, nicio teamă că lucrurile s-ar putea întoarce, la un moment dat, împotriva ei.
Iar de după gratii, Dragnea le-a văzut pe toate acestea. Și dacă n-a fost impresionat de injuriile celor pe care îi consideră instrumente de manipulare ale statului paralel, cu certitudine că a fost impresionat de atitudinea “oamenilor lui”. Oameni care l-au trădat, l-au abandonat și l-au pus în spectrul trecutului. Vestea că Dragnea contestă în instanță conducerea actuală a PSD nu trebuie să ne surprindă. Nici pe noi, nici pe pesediști. În cele două luni în care a stat izolat de lumea care îl decretase “Dumnezeu”, Dragnea a văzut că zeii artificiali sunt demolați repede. Și pofta lui de răzbunare a crescut de la o zi la alta. De dincolo de gratii, Dragnea va mai acționa și pe viitor. N-au trecut decât două luni de detenție și deja vrea capul lui Dăncilă. Pe bună dreptate, am spune noi, căci acela care dă are tot dreptul să ia. Până se vor împlini cei trei ani și jumătate, Dragnea va ticlui moduri dureroase de a-și pune la punct trădătorii. Chiar și cu riscul de a distruge cu totul partidul care l-a făcut și pe el mare. Dar pentru el PSD nu mai contează. Pus în mișcare de o sete tot mai accentuată de a se răzbuna pe cei cărora le-a dat și-au uitat, Dragnea nu mai are răbdare… Și n-au trecut decât două luni de la momentul încarcerării… “Decât” atât!
